Buncărul

M-am ascuns în buncăr. Străinezia e în mare căcat. Prin hublou văd nişte cadavre de câini cu colaci în coadă, şi nişte boraci obraznici care dau cu tuburi de cornete în ei să vadă dacă mai trăiesc. Nu ştiu exact de ce mă apăr, da’ e binişor aici. Vine niţel de căldură dinspre radiator, şi niţel de răcoare dinspre aerisire. Eu tot transpir, da’ e bine, că am ziaru’ cu mine, îmi fac vânt cu el. Am o puşcă de-aia, cum îi zice, Carpaţi, marfă rău. Am împuşcat zilele trecute un porumbel să-mi fac o friptană cam nasolie, în timp ce-o auzeam pe nevastă-mea şuierând o glumă de-aia hiperfumată cu “Zbuară puiule zbuară”. Noroc pe capu ei că n-am ginit-o şi pe ea, nu mai aveam gloanţe. Ea nu ştie de ce stau de o oră în buncăr. Adevăru’ e că mă simt binişor aici, cam scap de stress. Şi de ea. M-a cam obosit cu atitudinea ei de femeie din cântece oldschool de formaţii de fătălăi gen Vama Veche. Ea crede că am vise, că sunt idealist, şi că ea e pragmatică. Morţii mă-sii, nu m-am ascuns în buncăr ca să visez! Vrea bani, înţelegi? Asta cere nonstop, de parcă m-ar băga banii în seamă. Nu mă plâng, nu te ambala, zic numai. Nici ea nu munceşte, nu că n-ar avea ce, da’ n-o las io să se facă curvă. Trag in piept nişte aer de buncăr reciclat, mă mai uit la boracii ăia de afară, ai dracu, eu parcă nu eram aşa distrus când eram mic. Neoemo, le zice. Nuş ce pula mea e aia, mai văd pe la televizor câte un borac androgin făcând reclama la nuş ce şampon cu vopsea neagră. Boraci, nevastă-mea vrea copil, de parc-aş avea vreun ROX în buzunar pe care să-l dau pentru o gaură neagra financiară care creşte dintr-un fragment de sloboz scuipat aiurea. Eee…
Se stinge lumina în buncăr. Nu-i nimic, dă-l dracu de curent, sunt mai bine ascuns acum, să nu mă vadă Ăia. Pun puşca pe ziar, mă bate gându să împuşc un borac. Parc-o aud iar pe femeie cum mă admonesteşte iar că sunt fără suflet. Mare căcat. Străinezia e în mare căcat. S-a dus ţara de râpă. Admonesteşte… heh. Au băgat un DOOM nou. Ne schimbă ăştia regulile de vorbeală de 8 ori pe generaţie. Academicienii străinezi… gunoieri în Cabiria, Sidiopia sau Euristan. Şi ne învaţă să vorbim. Cum ziceam – Străinezia e în mare căcat. Eee….
Mă ridic de pe budă. Mă afund în apa mizeră din cadă, frecându-mă pe picioare. Cre că iar am păduchi. Normal că îmi iau puşca cu mine, e d-aia rezistentă la apă. Mă adâncesc până simt apa gâdilandu-mi nările. O aud pe nevastă-mea:
– Corneliu, ieşi din baie anu ăsta?
Tac. O aştept, trag siguranţa la puşcă şi mă afund niţel mai tare sub apă.
Apasă pe clanţă. I-arăt io ei. Eee…