Ecsplozia

Sincer să fiu, crezusem că s-a terminat. Toată tâmpenia asta cu salvarea sufletului şi alte bazaconii de doi lei, că pur şi simplu nu dăm de el, ne întoarcem acasă, suntem abătuţi câteva zile, jucăm la loto, câştigăm o Tracie Brec şi uităm de Corneliu. Dar nuuuu…. Apare puştiu ăsta penal şi ne strică toată schema.
Într-un fel, mă bucur. Poate chiar merge figura, poate chiar ajung erou. La radio, la televizor, mecla mea strălucind în camere întunecate de garsoniere, dând interviuri tâmpite unor reporteri tâmpiţi pentru televiziuni tâmpite la care oricum se uită numai tâmpiţi. Văd totul ca un serial, cu apogeul sezonului 1 acum cinci minute, cu sezonul 2 venind în forţă – Bătrân şi calm. Tânăr şi spasmatic. Şi totul a început de la puştiul ăsta cu ochi veninoşi care se holbează la mine.
“Pssst.” zice el.
Mă uit cu tristeţe de durere surdă, ca un fel de curvă prost plătită, când îmi dau seama cât de mult seamănă cu fi-miu, pe care, îmi amintesc cu sadomasochism conştient şi bolnăvicios, n-o să-l mai văd niciodată.
“Da?” zic eu.
“Moşule… dă-te-n pula mea, nu zgâria pereţii, ai şi tu respect în pula mea că i-am zugrăvit astă-vară.”
Mă uit la perete, e zugrăvit acu un car de ani. Ce vrea ăsta micu? Se uită cu ochii ăia mari la mine în continuare, şi îşi aprinde lejer o ţigară. Vin vreo doi colegi d-ai lui şi se pun unu în stânga, altu în dreapta, şi rânjesc, hienele. Rodica iese de la baie în clipa aia.
O fată cu codiţe sparge un balon de guma de mestecat enorm şi începe să alerge şi să urle ca disperata cand guma cauciucată şi roz îi acoperă în totalitate faţa, după care, alergând bezmetică, se loveşte tare de cisterna de alcool sub presiune din care trag cu furtunul doi preşcolari. Se aude un uşor fâsâit, aproape poetic. Rodica fuge pe scări, în inspiraţia momentului.
Eu mă arunc pe geam.
BuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuM!
Mă culeg uşor de pe jos, moleculă cu moleculă, şi:
“Vă fut în gură, bitangi ţicniţi!”.
Toţi se uită îngrijoraţi în sus, trecători opriţi, gură-cască, obişnuitele pizdă-bârfă-şlapi-păr blond vopsit-ojă roşie, la cum arde lejereanu clădirea şi ocazional se aude câte un urlet stins.
Oare şi de ăştia o să-mi pară rău imediat, ca un pumn în gură, scurt şi bine plasat, cum mi-a părut rău de fi-miu? Ecslus. Ecsplozia ne-a curăţat de grija handicapaţilor ăstora imberbi. Foaaaarte bine.
Se topeşte semnul cu “Travestitu vesel” de pe clădire. În mulţimea de gură-cască îl zăresc o clipită pe Gambonio. Rodica îl vede şi ea, şchiopătând către mine.