Observator 2

Scrisoare Deschisă de la Dumnezeu către un Muritor de Rând (pentru că doar El are Voie să folosească Majuscule doar Când are Chef):

Dragă Bă,
Când te vei trezi, o să-ţi miroasă gura a pisică moartă. O să-ţi vezi soţia zăcând pe acelaşi aşternut gras, alb şi lipicios pe care ai salivat, ai transpirat şi ai lăsat piele moartă toată noaptea. Ea va inspira praf de pe pernă regular. Calm. Adormit.
O să ţi se sugereze de către un colţ optimist al minţii că e o nouă zi, un nou început, că o să fie bine, blablablablablablablablablabla. Bla. O să te ridici, greoi, mângâindu-ţi faţa ca să constaţi că eşti neras.
O să te pui la calculator, în boxeri, o să-i dai drumul doar ca să auzi mârâitul unei surse obosite.
O să te taie subit o pişare, şi o să te târăşti la baie fluid şi prost punctat, ca o moluscă cu inerţie. O să te tai într-o margine crăpată de gresie.
O să pocnească în tine un os şi o să-ţi tragi mucii. Citind asta, şopteşti acum în gol – „Ce scârbos!”
O să te întorci la calculator şi o să intri pe vreo două forumuri – se discută peste tot despre demiterea dictatorului-scafandru de către trei sute şi ceva de spartani nervoşi, plus rezerve.
O să scrii un entry la blog – şi e cel mai vizitat blog din ţară, chit că te injură toţi, măcar te vizitează. Zâmbeşti tâmp, eşti cumva satisfăcut într-un fel care şi ţie ţi se pare cretin, dar nu-ţi pasă, eşti satisfăcut. O să fie ultimul tău entry. Bagi un „larevederelume” la sfârşit, şi când o să se prindă fraierii o să-ţi bage comentarii cu „odihnească-se în pace, Sozo, jurnalist onlain”.
Tu vei fi votat deja, putred, împotriva demiterii lui, dar nu fiindcă îl susţii pe bufonul ăla dobitoc, ci fiindcă te-a convins nevasta şi prietenii tăi de duzină.
Va fi duminică. Nişte raze gălbui-sepia o să intre unduite în camera jegoasă şi umedă care miroase a varză, sudoare şi picioare.
Nevastă-ta o să deschidă ochii pe jumătate şi o să se uite aproape străin la tine – şi o să-ţi zică nonşalant:
„Ţi se vede curul păros.”
O să constaţi blazat dreptatea ei. O să-ţi tragi boxerii mai sus, ei o să alunece la lor, şi tu n-o să-ţi dai seama.
O să vrei să te duci să te speli pe dinţi, şi n-o să fie pastă.
O să faci click.
O să te duci ţintă la nevastă-ta şi o să o săruţi forţat, mirosind, cum ziceam, a pisică moartă. O să se zvârcolească, revoltată.
O să ieşi din garsonieră (în boxeri şi şlapi). O să urci două etaje până pe acoperiş.
O să te poziţionezi pe marginea blocului. Adiere timidă, de dimineaţă. Oase dârdâind în tine ca arcuri ruginite. Etajul 15. Strada goală. Sirene în depărtare.
O să-ţi fuţi o doză de curaj idiot în creierul îndărătnic şi muşchii autoconservatori. O să faci un pas în faţă.
În câteva secunde o să te izbeşti de parbrizul unei maşini. În alte câteva o să mori.
Cu drag, Domnul Dumnezeul Tău.